Angelica este o plantă erbacee, perenă, cu un rizom gros, în formă de nap, şi miez alb-gălbui în interior, continuat cu rădăcini adventive lungi. Tulpina groasă, cilindrică şi goală în interior este înaltă de 1-2 metri şi apare numai din anul al doilea de vegetaţie. Frunzele sunt mari, dinţate pe margini şi cu teaca umflată, iar florile alb-verzui se grupează în inflorescenţe umbeliforme, globuloase, de 10-20 cm în diametru.
În scopuri medicinale, se folosesc rădăcinile, tulpinile, frunzele şi seminţele, deci toate organele plantei. Rizomii cu rădăcini se recoltează după al doilea an de cultură, în lunile august-octombrie sau la începutul primăverii (martie-mai). După uscarea la soare sau în camere uşor încălzite, rădăcinile capătă un miros aromat, caracteristic şi un gust amărui, uşor picant. Frunzele şi tulpinile se recoltează în lunile iunie-iulie, iar seminţele în iulie. La recoltare, planta nu trebuie atinsă cu mâna umedă, deoarece sucul său este iritant pentru piele şi mucoasele sensibile, ca urmare a prezenţei furano-cumarinelor. Cultura de angelică se înfiinţează în luna august, prin semănatul imediat după recoltarea seminţelor, deoarece acestea îşi pierd repede facultatea germinativă.
Conţinut chimic extrem de bogat
Compoziţia chimică a organelor plantei explică multiplele proprietăţi terapeutice, valorificate în diferite forme de utilizare internă şi externă. Atât în rizomi şi rădăcini, cât şi în seminţe, frunze şi tulpini, există, în medie, 1% uleiuri eterice, în care predomină hidrocarburile ciclice şi aromatice.
Uleiul este galben-verzui, cu miros aromat, uşor ierbos, picant şi lemnos, asemănându-se cu uleiurile de mosc şi ambră.
În afară de ulei eteric, mai există cumarine şi furano-cumarine, acizi organici (angelic, valerianic, cafeic, clorogenic), acizi graşi, taninuri, substanţe amare, rezine, glucide, vitamina B.
Compoziţia chimică complexă a plantei Angelica archangelica (iarba îngerilor, antonică şi buciniş, cum i se spune în popor) explică multiplele proprietăţi terapeutice, eficiente în tratamentul afecţiunilor interne grave.
În scop medicinal, planta se recoltează în întregime primăvara şi la sfârşitul verii. Doar părţile superioare ale plantei, cele care cresc deasupra pământului, se recoltează în lunile iunie şi iulie. După recoltare, planta se usucă imediat şi se foloseşte doar un interval de un an. Atât rădăcinile, rizomii, cât şi seminţele, frunzele şi tulpinile acestei plante ocrotită de lege conţin uleiuri eterice, acizi organici, acizi graşi, taninuri, substanţe amare, glucide şi vitamine din complexul B. Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, ne recomandă să cultivăm planta în propria gospodărie şi vom avea o farmacie a casei deschisă non-stop.
Eficientă în tratamentul a peste 80 de afecţiuni interne
Datorită proprietăţilor sudorifice, antibiotice, digestive, Angelica este eficientă în tratamentul intern a peste 80 de afecţiuni: stări depresive, astenie, isterie, dificultăţi de concentrare, întârziere de dezvoltare mentală la copii, bulimie, colită de fermentaţie şi de putrefacţie, gastrită hipoacidă, indigestie, ulcer gastro-duodenal, epidemii, rahitism, tulburări hormonale la femei, cancer, boli infecţioase grave ( TBC, hepatită virală, scleroză în plăci, ciroză, paralizie).
Pentru întârzierea procesului de îmbătrâne, specialiştii recomandă uleiul eteric din seminţe, în doze moderate de câte trei picături pe zi. La fel de eficientă este terapia cu rădăcini de Angelică, mestecate zilnic (câte doi cm).
Indicată în epuizarea sistemului nervos
Fitoterapeutul francez Eric Favre recomandă infuzia preparată din tulpinile şi rădăcinile plantei în tratamentul astmului şi în cazuri de epuizare a sistemului nervos. Deosebit de eficient este şi tratamentul cu rădăcini rase şi măcinate de Angelică (câte două linguriţe pe zi), în digestii dificile, în anemii, balonări, aerofagie, bronşită, guturai şi în forme severe de gripă. În acelaşi timp, seminţele folosite la prepararea infuziilor (o linguriţă la o cană cu apă), calmează stările de agitaţie, depresia şi durerile de cap. Se consumă câte două căni pe zi, până la ameliorarea bolii.
Elimină blocajele
În cazul persoanelor copleşite de boli grave, tratamentul cu Angelică elimină blocajele care se manifestă prin balonări, vomă, apatie şi absenţa dorinţei de a se lupta cu boala.
Din tulpinile plantei se prepară băuturi tonice şi relaxante în toată Europa.
Contraindicaţii: Preparatele din Angelică sunt contraindicate femeilor gravide şi diabeticilor.
Cum se prepară, cum se administrează
Infuzia indicată în astm
Ingrediente: Frunze, flori şi tulpini de Angelică uscate şi măcinate.
Preparare: Se foloseşte o linguriţă de plantă uscată şi mărunţită la o cană cu apă fierbinte. Zilnic, se beau câte două căni, timp de 20 de zile pe lună. Se face o pauză de două săptămâni, după care tratamentul se poate relua, dacă este cazul. Folosită în acest mod, infuzia are un efect dovedit în astm şi în cazuri de epuizare nervoasă.
Lichiorul, tonic general
Ingrediente: 20 tulpini verzi de Angelică, 1 g nucşoară, 10 cuişoare, 1,5 l alcool de 70 grade preparat din fructe, un kg de zahăr şi 500 ml de apă.
Preparare : Tulpinile plantei şi condimentele se pun la macerat în alcoolul de fructe. Separat, se prepară un sirop din zahăr şi apă. După 15 zile, se strecoară plantele care s-au macerat şi, în alcoolul rămas, se adaugă siropul. Lichiorul se păstrează la rece, în sticle închise ermetic. Se consumă câte o lingură de trei ori pe zi. Preparatul este un tonic pentru tot organismul.
Vinul, bun pentru digestie
Ingrediente: Doi litri vin de pelin, 5 rădăcini de Angelică şi 10 linguri de miere.
Preparare: Ingredientele se macerează în vin la o temperatură de 18 grade, timp de 10 zile. Apoi, vinul se filtrează şi se păstrează în sticle închise ermetic. Din acest vin medicinal se consumă câte o lingură, de trei ori pe zi. Tratamentul are efecte benefice în parazitoze intestinale, în anemii şi în caz de digestie dificilă.
Sursa:
Click.ro