In scop terapeutic se recolteaza numai florile (aceasta si pentru supravietuirea speciei), desi in alte tari se utilizeaza iarba si mai ales radacinile. De altfel, biologii au fundamentat tehnologia prin care aceasta valoroasa planta medicinala sa poata fi extinsa si in culturi. Recoltarea se face dupa ce s-a ridicat roua, in intervalul orar 11:00-13:00. Floarea contine multa apa si uleiuri volatile, ceea ce ii confera un miros patrunzator, dar placut, inconfundabil. Datorita substantelor balsamice continute, culesul este o placere si pentru pielea mainilor, care este catifelata astfel in mod natural si pastreaza aceste calitati de moale, fin si elastic cateva zile dupa aceea. Prin uscare naturala, din pacate, se pierd foarte multe din proprietatile sale intrucat floarea isi continua procesul de maturizare si consuma rezervele, rezultand in final un puf mult mai sarac in proprietati terapeutice. De aceea se recomanda realizarea unor preparate (tinctura sau macerat in ulei) la scurt timp dupa recoltare (cateva ore).
Compozitie chimica:
In urma studiilor biochimice realizate, au fost identificate peste 70 de substante din care mai mult de jumatate biologic active (principii active cu actiune biologica recunoscuta).
Arnica are un continut bogat in ulei volatil - pana la 3,8%, puternic influentat de conditiile concrete de clima si sol. Mai contine:
- alcooli triterpenici: arnidiol, arnisterina, feradiol;
- carotinoide: heleniena;
- pigmenti galbeni (pana la 4%): arnicina;
- acizi: cafeic, fumaric, succinic;
- inulina;
- timol etc.
Actiuni terapeutice:
ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila).
In uz intern:
- antibiotic puternic;
- antidepresiv;
- antifebril;
- antiinfectios urinar si respirator;
- antisclerozant cerebral;
- diuretic si hipotensiv;
- imunostimulent general;
- tonic cardiac si nervos;
- vasodilatator coronarian.
In uz extern:
- antiseptic si cicatrizant puternic;
- balsamic;
- favorizeaza consolidarea ligamentelor si a oaselor;
- rubefiant mediu (activeaza local circulatia sanguina).
Indicatii:
ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila).
In uz intern:
Arnica este cunoscuta, mai ales in homeopatie, ca planta "antisoc". Aceasta intrucat ea absoarbe socurile aparute in urma unor traumatisme fizice sau emotionale, mai ales daca este administrata la scurt timp dupa producerea socului. Se recomanda un varf de cutit de pulbere (0,5 g), de 3-4 ori pe zi.
- in amigdalita, bronsita, guturai, viroza pulmonara: pulbere de planta sau tinctura, 50 de picaturi diluate in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi; se poate realiza si gargara cu macerat la rece din planta;
- afectiuni renourinare - cistita, nefrita, pielonefrita: pulbere sau tinctura, asociat si cu alte plante;
- hipertensiune, angina pectorala, insuficienta coronariana (mareste viteza de circulatie a sangelui in vasele coronare): 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi;
- paralizie, semipareza, accident vascular: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi - se poate asocia cu plantele rozmarin, salvie, maghiran si branca-ursului sau tinctura, 2 lingurite pe zi, dimineata si seara;
- depresie psihica, nevroze: 0,25-0,5 g pulbere de 3 ori pe zi;
- insomnie, cosmaruri (si pe fond traumatic), palpitatii: un varf de cutit de pulbere, seara, combinata eventual cu aceeasi cantitate de pulbere de valeriana.
In uz extern:
Se utilizeaza mai ales cataplasmele cu arnica, accelerand foarte mult procesele de reducere a inflamatiilor si de regenerare a tesuturilor. Se aplica in:
- luxatii, entorse, intinderi musculare;
- contuzii;
- rani (si cele care se vindeca greu), rani aparute la persoanele imobilizate mult timp la pat;
- cicatrici inestetice, cicatrici cheloide, cancer de piele (adjuvant).
Uleiul obtinut prin macerarea florilor proaspete intr-un ulei vegetal presat la rece (spre exemplu de masline) este un foarte bun ulei de masaj, atat terapeutic (rigiditate articulara, reumatism, dureri musculare etc.) cat si de intretinere, mai ales pentru persoanele cu o constitutie mai fragila sau care prezinta tendinte accentuate de uscare a pielii. Confera o deosebita stare de tonus, protectie si elasticitate articulara si musculara.
ATENTIE! Planta prezinta toxicitate peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 lingurite de tinctura sau o ceasca de macerat la rece pe zi. De asemenea, nu este indicata in uz intern copiilor sub 3 ani, femeilor gravide, iar extern celor care au piele foarte sensibila (usor iritabila).
sursa:
www.amnro.net;
armonianaturii.ro 
